Viktor Frankl, un psihiatru vienez,
a fost un supravieţuitor al Holocaustului chiar în lagărul Auschwitz,
experienţă în urma căreia a scris cartea
“Omul in Cautarea Sensului Vietii”  în care,   
printre multe altele, vorbeşte şi despre
anumite paradoxuri ale vieţii.

A venit la Viktor Frankl
un pacient care avea probleme cu transpiraţia excesivă
în sensul că transpira foarte mult şi îi era şi foarte ruşine din cauza asta,
şi mai ales când transpira de faţă cu alţi oameni.

Însă cu cat pacientul îşi dorea
şi încerca din răsputeri să nu mai transpire,
(ca şi cum transpiratia ar fi ceva ce el ar putea controla conştient)
cu atât el transpira si mai tare.

Chiar stress-ul de a nu transpira
îl făcea pe om să transpire.

Viktor Frankl i-a recomandat să-şi dorească să transpire,
chiar să-şi propună să transpire cât poate de mult în faţa celorlalţi
şi să fie, în sinea lui,  mândru de cât de mult poate el transpira.

Pe ideea, ce-ti doreşti aia nu ai,
un principiu compensator intre Conştient şi Inconştient,
pacientul s-a vindecat într-o saptămână de transpiraţia excesivă
pe care a încercat s-o trateze de ani de zile, fără reuşească.
_________________________________

Paradoxuri

Cine vrea să se odihnească, trebuie întâi să se obosească,
şi cu cât mai obositoare va fi activitatea pe care o va face
cu atât mai bună va fi odihna de care va avea parte.

Pe de alta parte cine va încerca să se odihnească conştient
va avea parte de stress şi tocmai de lipsă de odihnă
tocmai din cauza dorintei sale conştiente de a se odihni.

Aşadar pentru a te odihni,
e nevoie să faci opusul odihnei.

Paradoxal, nu-i aşa ?

Cine vrea să mănânce bine,
trebuie întâi sa se înfometeze
si cu cât foamea va fi mai mare
cu atât mâncarea va fi mai bună.

Aşadar pentru a mânca bine,
e nevoie întâi să nu mănânci. Paradoxal.

Cine vrea să se relaxeze, trebuie să se streseze,
iar relaxarea va veni apoi de la sine, ca o întoarcere la echilibru
pe care corpul o face fără intervenţia mea, a omului.

Cine vrea să-si găseasca scopul în viaţă să uite de el,
şi cine vrea să-l piardă, să-l caute.

De vrei să pierzi lucruri, străduieşte-te să nu le pierzi,
şi de vrei să ţi se întâmple lucrul de care ţi-e frică, fugi de el !

Oricine îşi doreşte o erecţie n-o are,
şi cine nu şi-o doreşte o are.

Nu te poti simti excitat dorindu-ţi să te simţi astfel,
dar vei alunga cu siguranţa orice urmă de excitare
în măsura în care încerci s-o obţii.

Oricine se străduie să iubească nu iubeşte,
şi cine nu îşi propune să iubească ajunge deseori să iubească.

Oricine îşi doreşte să fie atras de partener, nu mai e atras,
pentru că dacă ar fi, nu şi-ar mai dori să fie.

De vrei să nu mai iubeşti pe cineva,
doreşte-ţi / străduieşte-te să-l iubeşti. 

Orice dorinţă conştientă a omului,
e compensată ce o forţă echivalentă inconştientă, dar de sens opus.

Emil Cioran spunea că
există oameni care caută sensul vieţii fără a-l găsi
şi oameni care îl gasesc fără a-l căuta.

Oamenii îşi doresc fără să aibă,
şi au fără să-şi dorească.

Paradoxal, dar poate că tocmai în acest paradox,
se găseşte unul din secretele vieţii.

Isus spune că oricine se va face pe sine mic, 
va fi făcut de către “Altcineva” mare.

Orice om se face pe sine mic,
va fi făcut mare de către Dumnezeu.

“Eu sunt mic tu fă-mă mare”…
…îmi amintesc că spuneam în una din rugăciunile din copilărie,
expresie la care încă nu am renunţat încă.

Omul şi Dumnezeu sunt metafore pentru Conştient şi Inconştient,
care se completază unul pe celălalt.

“Ceea ce nu-i cu putinţă la om,
e cu putinţă la Dumnezeu”…era o vorbă din străbuni.

Spunea cineva:‎

“Când te străduieşti să “iubeşti” pe cineva,
iubirea ta este ca o cretă ce zgârie tabla.

Când te forţezi să fii amabil şi calm,
nu reuşeşti decât să stârneşti neîncredere.

Când încerci să te relaxezi
nu obţii decât şi mai multă tensiune.

Viaţa are un secret care ţi-e revelat
doar atunci când renunţi la a-l mai căuta.”

Toate cele bune,
Răzvan.